Mi-am tot propus sa scriu rezumatul acestui an, dar am tot oscilat. De cele mai multe ori ma lua imboldul la furie sau in momentele de dezamagire, dar mi-am zis ca ar fi un review prea intunecat, dupa care am revenit la sentimente mai bune si m-am mai linistit. De fapt, 2020 despre asta a fost, trairi intunecate alternate cu optimismul copilului din bancul cu calutul.
Cine ma cunoaste, stie ca sunt om al vorbelor de duh, din popor. Nu mor caii cand vor cainii este una din preferate mele, desi anul asta am simtit ca am dat de cei mai rai dulai. In ciuda faptului ca m-am resuscitat de nenumarate ori, inca astept sa ma muste unul de fund si in 2021.
Nu lasa pe maine ce poti face azi..as zice ca in curand o sa iasa din vocabularul tuturor pentru totdeauna. Nu de alta, dar maine poate nu mai e nevoie. Inceputul de an a fost asa de promitator incat, ca pentru multi altii, schimbarea planurilor a fost o lovitura sub centura. Dar cel mai important e sa vezi partea plina a paharului si in continuarea cred asta, pentru ca este singurul lucru care te tine pe linia de plutire si care te face sa muncesti pentru o zi indepartata mai buna. Cand ne stabilisem prioritatile in februarie pentru 2020 si eram pe punctul de a dezvolta businessul mama, aveam ceva dubii ca poate nu e cel mai bun plan. Nu aveam certitudinea aia, fie ea buna sau inselatoare, ca asta e directia care ne ajuta sa crestem business-ul in ritmul pe care ni-l dorim. Numa bine, ca pandemia ne-a potolit la timp, desi cu costuri mult prea mari.
O vorba din popor zice ca facerea de bine e f.. .de mama. Saracele mame, prin cate vorbe populare sunt prezente si deloc apreciate. Dar iata, ca anul asta am invatat ca sunt multi care se ghideaza dupa ea si ca noi traim intr-o bula a noastra cu sistem de valori bazat pe omenie, onestitate, cinste, fa bine ca sa primesti bine. Exista o alta mare bula fix langa noi, pe care nu vrem sa o vedem si care nu da doi bani pe consecintele actiunilor lor. Asta cred ca e lectia pe care sper sa stiu sa o predau copiilor mei, sa stie sa se fereasca de oamenii astia, sa ii miroasa si sa nu ii lase o secunda sa le dezradacineze sistemul lor propriu de valori.
Cand te mananca, te scarpini.. Oh, Doamne, si cu ce urticarie ne-am ales. Intrebarile “cine m-a pus?”, “Dar nu puteam sa stau linistita in banca mea?”, futile de altfel, caci nu poti da timpul inapoi, au guvernat cam tot anul..mai rau ca Jupiter, Pluto si Saturn care cica sunt responsabili de tot gunoiul din 2020.
Se spune despre Saturn ca e planeta care ne ofera tot felul de lectii dureroase, grele, dar care, dupa ce te trece prin foc si gheata, te ajuta sa scoti ce e mai bun din tine pe viitor. De cativa ani incoace, tot ma scoate la tabla, iar anul asta bineinteles ca mi-am luat una din cele mai valoroase lectii. Empatia in business nu isi prea are loc. Fata de business-ul tau, fata de colaboratorii tai. Sanse oferite la nesfarsit, speranta ca va fi mai bine, dar fara rezultate concrete, frica ca nu mai cum sa dai inapoi, sunt propriul tau gropar. Iti bati singur cuie la sicriu. In cele din urma, de ce ti-e frica nu scapi si ajungi la concluzia ca era mai bine sa rupi pisica in doua de prima data cand ai avut intentia. Contextul si oamenii nu se schimba. Asa cum ii simti si ii vezi, asa sunt.
Mana care nu spune o poveste, nu primeste de pomana. Cate povesti triste si dureroase au fost anul asta si statul nu a facut nimic. Cate minciuni si promisiuni indrugate din martie incoace si business-uri intregi sunt inchise, familii care nu mai au ce pune pe masa. Ma gandeam ca mie mi-ar crapa obrazul, nu as putea sa dorm noaptea (eu nu dorm noaptea ca ma trazneste in miezul noptii amintirea unui mail pe care nu l-am dat) sa stiu ca oamenii m-au ales sa fiu sprijinul lor si sa ii ghidez si eu sa imi bag picioarele si sa creez sustinere doar pentru colosii care au resurse oricum sa iasa din mega rahatul in care suntem. Barca mea de salvare a fost ca nu traiesc din business-ul asta si hrana copiilor mei nu depinde de el. Cred ca asta fost singurul lucru bun din toata povestea, ca am ales sa joc tango cu antreprenoriatul intr-o perioada tampon pentru cariera mea si in care ma pot baza pe alte venituri.
Te poti baza doar pe tine, resursele tale, munca ta. Astia din bula mea asa suntem. Si bucuria cea mai sincera a anului a fost cand am castigat unul dintre premiile dintr-o competitie. Dupa mai multe inscrieri fara succes in anii trecuti, a venit la momentul potrivit aceasta veste. Aveam nevoie de un imbold ca sa ne gasim energie si putere sa continuam aceasta farsa proasta a anului. Cum a zis sotul..”Cred ca e primul premiu despre care aud ca e castigat pe bune, doar cu multa munca”. De fapt, cred ca si el avea nevoie de un imbold sa ma sustina in continuare. A fost sacul meu de box si bratele care m-au cuprins cand am simtit ca nu mai pot. Daca voi reusi sa o scot la capat in 2021, succesul meu este in egala masura si al lui.
Familia e vesta ta de salvare, desi nu tot timpul vezi asta. De multe ori, simti ca timpul iti fuge printre degete si frustrarea ii ia locul ca nu poti face una sau alta. Iti faci to do-uri, pulsul incepe sa creasca, anxietatea te loveste cand pui capul pe perna, smiorcaiala iti mananca rabdarea, dar te uiti inapoi si vezi ca de fapt acele imbratisari, acele “mama, vreau cu tine” te-au tinut pe linia de plutire. Te-au ajutat sa ramai intreaga la minte in anul ce a trecut. Pentru ca ei te iubesc si pentru ei traiesti. Pentru ca ei sunt cei care vor ramane mereu langa tine, oricat de parasit te vei simti in toate celelalte aspecte ale vietii tale. Pentru ei si pentru tine lupti sa transformi esecul intr-un succes, o data pentru linistea ta sufleteasca si pentru toata munca depusa pana atunci, dar mai ales pentru ei, pentru ca rezilienta e cea mai importanta calitate in viata asta. Suturi sunt, uneori mai mici, altele mai mari, important e sa te scuturi de praf, sa te ridici si indiferent de ce se intmpla, sa gasesti mereu sprijin in linistea casei tale.
In corporatie, este o bucurie cand vii pe o categorie cu rezultate proaste. Altii si-au luat-o deja in freza cu un review prost, iar dupa o baza proasta, ai sanse foarte mari sa fii vedeta companiei anul urmator. Cam asa e si cu 2020, un an prea aspru, partea buna e ca 2021 cu siguranta va fi un an mai bun. Inca nu am nici o solutie la toate problemele cu care inchid anul, but guess what..si cand aveam tot am fost luata prin surprindere.
Tot ce imi doresc este ca toti ai mei sa fie feriti de probleme de sanatate si sa reusesc sa fiu mai mult a lor decat a gandurilor care nu imi dau pace. Si nu m-as supara deloc daca mi-ar iesi pasenta macar un pic cu planurile la care robotesc de un an incoace. Pana la urma, nu mor caii cand vor cainii:)).
