Sunt atatea cursuri de parenting pe piata, de ce ar fi Parintele prezent diferit?
Exista mai multe tipologii de invatare, cele mai folosite formate din lumea cursurilor de parenting sau ale dezvoltarii personale sunt webinariile. Daca esti auditiv, ai o memorie foarte buna, inseamna ca ti-a fost usor la scoala, retineai lucrurile din clasa si iti iei mai multe lucruri dintr-un webinar decat alti oameni. Chiar si asa, conform curbei de invatare a lui Hermann Ebbinghaus, uitam 50 % din lucrurile pe care le invatam, intr-o ora daca nu le punem in practica.
Eu n-am fost un copil auditiv, stilurile mele de invatare vizual si senzitiv aproape ca nu existau pe vremea mea la scoala, iar plansele de biologie sau hartile aglomerate de geografie greu pot fi numite materiale vizuale. Cand am creat pentru prima oara acest curs, am vrut sa-l transform intr-o experienta de invatare, de conectare cu alti oameni care au probleme asemanatoare. Mi-am propus sa am cate o parte in curs pentru fiecare stil de invatare, ca oricine ar veni sa-si poata lua ceea ce are nevoie. Nu cred deloc in “one size fits all”, de aceea fiecare curs este extrem de diferit in functie de dinamica grupului. Desigur, conceptele raman aceleasi (in mare), dar interactiunea si modul in care creierul le percepe poate sa fie fundamental diferit.
La cursul care incepe pe 8 noiembrie, este o persoana care mai participa o data si, in general, incurajez participantii sa vina din nou. Experientele sunt foarte diferite, este ca atunci cand inveti o limba straina, initial te concentrezi pe a retine cuvinte si reguli de baza ale gramaticii, pe cand a doua oara stii deja sa formezi propozitii si te concentrezi pe accent sau pe alte nuante de limbaj.
Cred ca cel mai mult imi place la curs atmosfera de intimitate si siguranta care se formeaza, nu exista frica de a gresi sau de a fi gresit, ai spatiu sa te exprimi si sa fii asa cum te simti in ziua respectiva – se plange, se rade, este totul foarte uman. Parintii (mai exact mamele, pana acum am ajuns doar indirect la tati) vad ca nu sunt singure, ca si alte mame au provocari similare. Cred ca este eliberator sa te conectezi cu alti oameni ca tine si sa vezi ca perfectiunea este doar un mit.
Observ foarte mult la mamele cu care lucrez vina si rusine, plus o presiune de a se ridica la nivelul unor standarde foarte inalte, setate de cartile de parenting sau de diferite filosofii. Este de apreciat ca incearca sa faca lucrurile mai bine decat parintii lor, e absolut minunat si cred ca asta rezulta intr-o schimbare de paradigma si de viziune asupra relatiilor la nivelul intregii societati. Totusi, atunci cand aceste initiative minunate vin din frica, din anxietate, proiectie, nu sunt sustenabile pe termen lung. E ca si cum ai incerca sa dai cuiva apa dintr-un pahar gol, n-o sa functioneze . Ai nevoie sa umpli mai intai paharul, sa te ocupi de tine de nevoile tale ca femeie, ca om pe planeta Pamant, si apoi sa dai copilului. Pe cat posibil, din preaplin, nu din penurie. De aceea, la curs incepem cu partea de autoempatie, cum imi pot oferi mie intai ceea ce vreau sa ofer copilului meu. Astfel, relatia noastra va reprezenta un model de comportament sanatos. In loc sa vada modelul parintelui sacrificial, vede un om capabil sa aiba grija de nevoile lui, sa puna limite sanatoase si sa ceara ceea ce iti doreste.
Iar pe tot parcursul acestui proces de invatare, cursul functioneaza si ca un gup de suport. Din a 3-a saptamana, poti alege un partener de empatie dintre participantii la curs. Intalnirile vor avea loc in afara cursului pentru a practica ascultarea empatica, instrumentul meu preferat din comunicarea nonviolenta. Ascultarea empatica seamana cu ascultarea aceea de care ai parte doar la terapie. De altfel, tot cautam sa o obtinem de la prieteni, in relatia de cuplu, dar n-o gasim pentru ca nimeni nu stie cu adevarat s-o practice, nu am avut parte de ea in copilarie, la scoala sau oriunde altundeva. Cei mai multi oameni ofera empatie prin simpatie, dand solutii sau povestind lucruri similare din viata lor. Si, de multe ori, nu avem nevoie de toate astea, vrem doar sa fim ascultati, sa fim primiti, acceptati. Nici nu stim cum sa cerem asta, doar ramanem cu un gust amar dupa o astfel de interactiune. Asta patesc si copiii. De aceea, de multe ori, nu impartasesc cu parintii ceea ce li se intampla, nu simt ca au cu adevarat spatiu sa se exprime in relatie. Din fericire, tipul acesta de ascultare se poate invata, nu este rezervat doar terapeutilor. Iar efectele sunt cel putin incredibile din experienta mea, ascultarea empatica duce relatia la un alt nivel de incredere si intimitate.
La noi acasa, am observat ca fiul nostru isi constientizeaza nevoia de empatie. Uneori, se duce la unul dintre noi si, daca nu a obtinut cat a avut nevoie, se duce si la celalalt parinte si ii mai povesteste o data situatia deranjanta. Cand a obtinut suficienta empatie, vad cum i se relaxeaza corpul, incepe sa zambeasca, sa faca glume sau se duce direct la joaca. Pare, asa, un mic miracol.
Pe langa cele 8 intalniri online de grup, am introdus la aceasta sesiune si o intalnire individuala de parenting coaching cadou, pe care participantii o pot programa oricand pe parcursul cursului sau imediat dupa. Pe langa facilitator de cursuri sunt si parenting coach, de aceea abordarea mea este de a pune intrebari si de a-i ajuta pe parinti sa-si gaseasca propriul mod de a fi ca parinte sau de a-si crea relatia parinte-copil dupa propriile valori. Nu dau retete, nu spun oamenilor ce sa faca si nici nu ofer tactici de schimbare a comportamentelor. E un proces de transformare. Pe masura ce parintele creste, constientizeaza, se schimba, se modifica si comportamentul copilului, si relatia.
Cursul are la baza comunicarea nonviolenta, o filosofie de viata inspirata din invataturile lui Gandhi si dezvoltata de psihologul Marshall Rosenberg, tehnici de parenting coaching, dar si descoperiri din neurostiinta. Neurostiinta mi se pare foarte importanta pentru a intelege modul in care functioneaza creierul copilului si pentru a adapta asteptarile adultului la stadiul de dezvoltare al copilului. Observ ca foarte multe conflicte parinte-copil vin din lipsa acestor informatii. Parintele vede copilul ca pe un mini-adult sau nu-si da seama ca, desi el are uneori capacitatea de a face anumite lucruri, nu poate accesa acea intelepciune tot timpul. Creierul lui nu este inca complet dezvoltat si are inca nevoie de adult pentru a fi neocortexul lui (cum zic eu la curs), sa-i linisteasca sistemul nervos si sa-l ajute sa-si gestioneze emotiile. Putini parinti sau profesori stiu ca dezvoltarea completa a creierului are loc la 25-26 de ani.
Cursul abordeaza teme, precum autoempatia, frica, proiectia, furia, limitele, ascultarea empatica, precum si cum sa ne cunoastem emotiile si nevoile sau cum sa vedem nevoile din spatele comportamentelor nedorite ale copiilor nostri, si multe altele.
***
Sunt Anca si vreau sa te ajut sa-ti cunosti valorile, sa-ti oferi mai multa empatie si sa ai relatia pe care ti-o doresti. Sunt parenting coach si trainer de comunicare nonviolenta in curs de certificare.