De obicei obisnuiam sa las pe ultima suta de metri pregatirile pentru detaliile alea mici care stau la baza oricarui eveniment important. Alergam extenuata in stanga si dreapta, gafaiam la fiecare picatura de transpiratie, dar aveam satisfactia ca le-am facut pe toate inainte sa bata gongul. In ceea ce a privit sosirea primului copil, lucrurile au stat poate o idee mai diferit, apucand totusi sa-mi fac bagajul cu detaliile alea mici si marunte pentru nastere. Iar pentru lucrurile mari, sotul a fost foarte implicat, nu de alta, dar de teama sa nu arunc cu banii in stanga si in dreapta de entuziasm. Bineinteles listele fiecarui parinte difera si avem tendinta sa ne asiguram ca avem de toooaatte pentru cel mic. Ori cand te gandesti ca in tarile nordice primesti o cutie de pantofi in care sa il tii pe cel mic pana mai creste, incepi sa-ti pui intrebari daca nu te-ai grabit prea tare.
Ai zice ca sotul e fan reciclat si nordic style. Nu ca am avea o casa amenajata ca atare, ci pentru ca grija lui constanta este “unde dumnezeu le mai punem pe toate in casa asta” si asta inca de cand eram doar noi doi intr-un apartament cu 3 camere. Deja cu doi copii, i se pare ca nu mai are aer, iar eu nu-l inteleg defel, ca toata viata am trait ingramadita in apartamente mici si camine cu paturi suprapuse.
Asa ca patutul pe care l-am ales pentru copil a fost simplu, imprumutat, fara balans, leganat, gadilat samd. Una dintre prietenele mele isi luase o nava spatiala cu care puteai legana copilul. Incepusem sa ma oftic un pic ca nu am pus piciorul pe gatul sotului mai mult, sa fi luat ceva mai smecher. Poate ar fi dormit copilul mai bine. Uitandu-ma in urma, ca leagana sau nu patul, daca ai avut soarta si ai primit un copil care doarme, ei bine, o sa o faca si intr-un pat simplu si intr-un pat bengos. Daca nu, pur si simplu, ai tras paiul scurt.
Pentru transport, am ales un carucior cu scoica. Landoului nu i-am vazut utilitatea. Este urias, nu e safe pentru a merge cu masina, ar fi util pana la 6 luni doar. Iar daca copilul nici nu vrea sa stea in el la plimbare, pana se obisnuieste va fi deja prea tarziu. Iar cum sotul este claustrofob in apartamentul care devine din ce in mai mic, landoul nu a avut absolut nicio sansa.
Cum stam la etajul 3 fara lift si cum oricum nu am fi avut unde sa il tinem in casa, caruciorul a poposit in portbagajul masinii, asta fiind proba esentiala la achizitia lui. Poate pare un amanunt banal, dar mi-o aduc aminte pe prietena mea care si-a vandut caruciorul caci trebuie sa se arunce pe el in portbagaj ca sa il indese la limita. Cand a mai crescut copilul, am luat un carucior simplu, sport, mai usor, care se inchide dintr-o miscare si ocupa mai putin loc.
Eu m-am super entuziasmat ca o sa fiu o mama fashion si cool si mi-am cumparat inainte sa nasc un wrap dintr-un material total nepotrivit. Dupa care am incercat si cu sling dar eram prea timorata la orice scancet al copilului, ca intr-un final sa ma documentez mai mult si sa imi iau un marsupiu SCC. La al doilea copil, m-am imprietenit mai mult si cu wrapul, dar era alt material, mai usor si mai subtire.
Bineinteles ca la lucrurile astea, s-au adaugat pe lista salteaua pentru patut, lenjerie pentru dormit, prosoape si scutece de bumbac pentru infasat. Am vrut sa fim moderni si pe parenting 2.0, dar am ajuns la concluzia ca infasatul asta nu e degeaba si chiar ne asigura cateva ore de odihna si mai multe perechi de nervi care s-ar fi tocit de la atatea bocete si nesomn.
La primul copil ne-am asigurat doar cateva perechi de body-uri. Intelesesem ca o sa primeasca destule si cam asa a fost, o parte dintre cele primite fiind folosite chiar de sora-sa doi ani mai tarziu. Cum la primul copil am aflat tarziu de trendul lanei, la cea de-a doua am investit inca de la inceput in cateva body-uri si pantaloni de lana. Cea mai buna investitie, pe care le-o poti cere si prietenilor care nu stiu prea mult despre copii, dar mor de nerabdare sa-i ia un cadou celui mic.
Dupa care bineinteles, trebuie bifata si lista aia cu chestii micute si necesare: pampersi, produse de ingrijire, pansamente sterile, aspirator nazal si forfecuta. Musai forfecuta. Toate kilogramele pe care le pui pe tine in timpul nasterii asigura bebelusului niste unghiute lungi ce necesita o manichiura de indata.
Biberoane, suzete, seringi, sns-uri am luat de abia dupa ce am vazut ca alaptarea e treaba de anduranta si de nervi tari, nervi pe care nu-i mai aveam. Pompa de alaptare la fel, insa inteleg ca nu am cumparat cea mai tzatza de matza pompa, pentru ca in disperarea de atunci, sotul a cumparat ce i-am zis si eu stiam doar cel mai cunoscut brand pentru pompat. Cat despre sterilizator, i-am vazut necesitatea dupa ce in primele zile fierbeam in spume tot, insa l-am imprumutat.
Mi-au fost utile sutienele, bluzele, camasile de alaptat, circulandu-le ulterior si pe la alte prietene care au avut nevoie. Suplimentele de alaptat le-am descoperit dupa primele zile de mamicitie. La al doilea copil le-am luat inca de la inceput. Sincer nu stiu daca au vreun efect. Cred ca e doar placebo, dar daca te ajuta psihic, why not? Perna de alaptat de la primul copil a fost un fiasco total, astfel ca la al doilea mi-am luat o perna-sarpe, care si-a facut excelent treaba. Insa cand vine vorba de alaptat, cele mai si cele mai utile au fost compresele pentru ragade. O, Doamne, daca nu ar fi existat…si inca am aflat tarziu de ele.
Cam asta a fost lista de inceput, la care s-au adaugat treptat, pe motiv de shopping compulsiv si scapat de acasa, carusele, jucarii, jocuri si orice hainute mai dragulase pentru manutele alea grase si pufoase.