Antreprenoriat, Toate articolele

Cand te astepti mai putin..

Un spritz, o tigara si un stat afara pe terasa. Tragi adanc in piept, sorbi bulele de vin si mai tragi o data in piept. Aveai in minte si acest scenariu al gandurilor care nu-ti dadeau pace.

Ziceam odata “nu poate sa fie viata atat de BITCH cat sa ti le aseze pe toate asa frumos de zici ca e predestinat, ca dupa doar sa ti-o dea la gioale”..M-am razgandit. Viata bate filmul. 

Asta nu e antreprenoriat ce facem noi; asta e masochism in cea mai buna forma; asta e slap in the face si trimis acasa. 

Sunt vremuri grele si incerte pentru toti, ai o speranta in plus ca o sa o scoti la capat cumva, ca totusi o fi viata BITCH, dar nu atat de panarama. 

Am idei de business-uri in general nascute din nevoile mele. Una dintre ele, de altfel pe care am si vazut-o realizata, a fost o camera antifonata in care sa tipi..sa tipi cat te tin lacrimile, sa tipi pana te cureti de fiecare strop de suparare, sa tipi pana te resetezi si zici..”gata, sunt gata de bataie”..o camera care sa tina locul unui varf de munte, unde ti-ai dori sa cutremuri fiecare plapuma de zapada cu ecoul tau, unde ti-ai dori ca natura sa-ti razbune ciuda, ca dupa aia sa pleci ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Momente ca astea vin sa te invete, sa te schimbe, sa te maturizeze, sa iei decizii dure la rece, sa te uiti in spate si sa te intrebi a meritat, sa te uiti in fata si sa-ti spui “nu ma las”. Fuck that shit, bitch!  

E nevoie de soarta, de un pic de noroc. Dupa 32 de ani, am ajuns la concluzia ca o sa le spun copiilor ca trebuie sa ai stea in frunte in viata asta. Esecul si victoria sunt deopotriva ale aceluia care munceste de-i sar capacele. Si chiar si asa, poti sa te zbati doar atat cat ti se intinde plapuma. Dupa, ai picat in gol.

Primele zile sunt tot timpul cele mei grele, pica greu si le digeri in zile. Te gandesti daca ai fi putut anticipa mai din timp, sa ai mai mult spatiu de manevra. Boscorodesti toti sfintii si toata pornirea de ai avut-o cu un an in urma. Dupa care tragi adanc in piept, lasi bulele sa-ti vorbeasca, mai tragi o data, te uiti la fumul gri ridicandu-se spre infinitul cerului si te apuci de treaba. 

E doar ghinion. Acum un an pe vremea asta deschideam cu investitie maricica. Saptamana trecuta inchideam ca sa ne protejam sanatatea. Noi si multi alti cativa din sectorul economic. Diferenta e ca acest copil de l-am crescut, l-am hranit, l-am iubit si pentru care am sacrificat din timpul copiilor nostri, este mic..destul de mic cat sa nu-si poate reveni dintr-o astfel de lovitura. Speram si luptam pentru sansele cele mai mici, cu nod in gat si oftat in suflet. 

Tot timpul am fost de parere ca nu trebuie sa stie lumea tot ce e in bucataria ta, ca e bine sa nu deschidem copertina. Insa acum ne plangem noptile, timpul, implicarea, frustrarea, caramizile inca subrede ce stau la baza a ceea ce e posibil sa pierdem. Ca ai nevoie de fucking noroc si nimic mai mult uneori.  

Ma culc. Maine e o noua zi. Ar fi de-a dreptul hilar sa ma prinda panarama ailalta (aka COVID-19) ca nu am dormit suficient si mi-am dat cu imunitatea de pamant. But wait for it! Orice e posibil.

Spune-ti si tu povestea!

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *